Mihai Măniuțiu

Regizor de teatru, scriitor şi eseist, Mihai Măniuţiu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti în 1978.

Este directorul general al Teatrului Naţional din Cluj, Distinguished Professor la University of California, Irvine (SUA) și profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.

Mihai Măniuțiu a lucrat în teatre importante din România şi din străinătate (Belgia, Turcia, Marea Britanie, SUA), creaţiile sale primind numeroase premii UNITER pentru cea mai bună regie, originalitate şi cel mai bun spectacol al anului.

Cel mai recent premiu UNITER – Premiul pentru CEL MAI BUN SPECTACOL AL ANULUI 2018: Rambuku de Jon Fosse, la Teatrul Național din Timișoara.

Mihai Măniuțiu a realizat peste o sută de spectacole, printre care: Oedip salvat de Radu Stanca, Cu uşile închise de J.P.Sartre, Afară în faţa uşii de W. Borchert,  Antoniu şi Cleopatra de W. Shakespeare,  Antigona de Sofocle, Săptămâna luminată de M. Săulescu, Richard al III-lea de Shakespeare, Richard II de Shakespeare, Lecţia de Eugène Ionesco, Iubirea Fedrei de Sarah Kane, Electra după Sofocle și Euripide, Experimentul Iov, Ecleziastul (după cărțile biblice), Alcesta de Euripide, Exact în același timp de Gellu Naum, Woyzeck de Georg Büchner, Tragica istorie a doctorului Faust de Christopher Marlowe, Noaptea Walpurgiei de Venedikt Erofeev etc.

Mihai Măniuțiu a realizat mai multe spectacole pe propriile sale texte, între care: Domnul Swedenborg vrea să viseze, Viața e mai frumoasă după ce mori, 3 ore după miezul nopții și Vertij.

Spectacolele sale au fost prezentate în turneu în: Franţa, Italia, Grecia, Spania, Cipru, Belgia, Canada, Marea Britanie, Coreea de Sud, Polonia, Austria, Ungaria, Egipt, Brazilia, Finlanda etc.

Ca scriitor, Mihai Măniuțiu a publicat mai multe volume de povestiri cu tentă onirică şi fantastică: Un zeu aproape muritor (Dacia, Cluj, 1982), Istorii pe care n-am să le scriu (Allfa, Bucureşti, 1998), Omphalos (Idea Design & Print, Cluj, 2001) și șapte volume de poeme, dintre care ultimele patru la Editura Tracus Arte: Tu (2016), Avionul fantomă (2017) și Urmuz. 23 noiembrie 1923 (2018), și încă ceva (2019).

În anul 2015, la Editura Humanitas, i-a apărut romanul Aventurile hingherului în Balkanya, iar în 2017, culegerea de proze Fuga cu Henri.

În anul 2018, la Editura Tracus Arte, i-a apărut microromanul Fantome în Las Vegas, iar în 2019 povestirea pentru copii Filip și întunericul.

Dintre eseurile sale teatrale amintim: Redescoperirea actorului (1985), Cercul de aur (1989), Despre mască și iluzie (Humanitas, 2007). La Editura Casa Cărții de Știință au apărut două dintre cărțile sale traduse în limba engleză de Nicoleta Cinpoeș și Jozefina Komporaly: The Golden Round. Essays on the Politics of Power in Shakespeare (2018) și Act(ing) and Mimesis. Essays on the Philosophy of the Actor (2019).

Creației sale literare și teatrale i-a fost dedicat volumul Dansând pe ruine de Dan C. Mihăilescu (2006), cartea de comentarii critice semnată de Mircea Morariu – Mihai Măniuțiu: Ipostaze esențiale (2008) – și trei albume monografice: Trilogia Dublului (1997), Măniuțiu: Imagini de spectacol de Cipriana Petre-Mateescu (2002), Mihai Măniuțiu: Spațiul cameleonic de Cristina Modreanu (2010).

Mihai Măniuțiu a lucrat în teatre importante din România şi din străinătate (Belgia, Turcia, Marea Britanie, SUA), creaţiile sale primind numeroase premii UNITER pentru cea mai bună regie, originalitate şi cel mai bun spectacol al anului.

Cel mai recent premiu UNITER – Premiul pentru CEL MAI BUN SPECTACOL AL ANULUI 2018: Rambuku de Jon Fosse, la Teatrul Național din Timișoara.

Mihai Măniuțiu a realizat peste o sută de spectacole, printre care: Oedip salvat de Radu Stanca, Cu uşile închise de J.P.Sartre, Afară în faţa uşii de W. Borchert,  Antoniu şi Cleopatra de W. Shakespeare,  Antigona de Sofocle, Săptămâna luminată de M. Săulescu, Richard al III-lea de Shakespeare, Richard II de Shakespeare, Lecţia de Eugène Ionesco, Iubirea Fedrei de Sarah Kane, Electra după Sofocle și Euripide, Experimentul Iov, Ecleziastul (după cărțile biblice), Alcesta de Euripide, Exact în același timp de Gellu Naum, Woyzeck de Georg Büchner, Tragica istorie a doctorului Faust de Christopher Marlowe, Noaptea Walpurgiei de Venedikt Erofeev etc.

Mihai Măniuțiu a realizat mai multe spectacole pe propriile sale texte, între care: Domnul Swedenborg vrea să viseze, Viața e mai frumoasă după ce mori, 3 ore după miezul nopții și Vertij.

Spectacolele sale au fost prezentate în turneu în: Franţa, Italia, Grecia, Spania, Cipru, Belgia, Canada, Marea Britanie, Coreea de Sud, Polonia, Austria, Ungaria, Egipt, Brazilia, Finlanda etc.

Ca scriitor, Mihai Măniuțiu a publicat mai multe volume de povestiri cu tentă onirică şi fantastică: Un zeu aproape muritor (Dacia, Cluj, 1982), Istorii pe care n-am să le scriu (Allfa, Bucureşti, 1998), Omphalos (Idea Design & Print, Cluj, 2001) și șapte volume de poeme, dintre care ultimele patru la Editura Tracus Arte: Tu (2016), Avionul fantomă (2017) și Urmuz. 23 noiembrie 1923 (2018), și încă ceva (2019).

În anul 2015, la Editura Humanitas, i-a apărut romanul Aventurile hingherului în Balkanya, iar în 2017, culegerea de proze Fuga cu Henri.

În anul 2018, la Editura Tracus Arte, i-a apărut microromanul Fantome în Las Vegas, iar în 2019 povestirea pentru copii Filip și întunericul.

Dintre eseurile sale teatrale amintim: Redescoperirea actorului (1985), Cercul de aur (1989), Despre mască și iluzie (Humanitas, 2007). La Editura Casa Cărții de Știință au apărut două dintre cărțile sale traduse în limba engleză de Nicoleta Cinpoeș și Jozefina Komporaly: The Golden Round. Essays on the Politics of Power in Shakespeare (2018) și Act(ing) and Mimesis. Essays on the Philosophy of the Actor (2019).

Creației sale literare și teatrale i-a fost dedicat volumul Dansând pe ruine de Dan C. Mihăilescu (2006), cartea de comentarii critice semnată de Mircea Morariu – Mihai Măniuțiu: Ipostaze esențiale (2008) – și trei albume monografice: Trilogia Dublului (1997), Măniuțiu: Imagini de spectacol de Cipriana Petre-Mateescu (2002), Mihai Măniuțiu: Spațiul cameleonic de Cristina Modreanu (2010).